acum pot să zic
nu mai e vreme
să stau să aștept
un minut mai deștept



mi-am adus aminte
că azi e ultima dimineață de julie
mai întâi am zâmbit
apoi am vorbit
și ți-am spus
fragmente din ce-mi aduceam aminte
de la părintele isihie
(să fim izbăviți noi de tot necazul
mânia primejdia și nevoia)



ca să-mi acopăr întregul (peisaj)
ca sculptorul orb printre cuvinte
m-am agățat de un vers
și-am zburat în lumină



căutarea hrănită din cântec
iar cântecul
în pântecul chitului
(în)semnele rugăciunii
înflăcărând tăciunii



din memoria pașilor desculți
încălțați trecem prin viață
naturi solare suntem
osândite să trăiască
în noapte



vântul aduce cu el
marginea Infinitului
doi orbi și un mut
se vindecă-n capernaum
azi







Constanța, 31 julie, 2011
(la farul genovez)