Liniștea își aruncă mantaua
Ca o aripă obosită
O oră tainică
În care toți mor pentru o secundă
Și renasc fluturi .

Nimic nu tulbură pacea
Acelui somn cosmic
În piept le pătrunde adânc,ca un vaccin
Miros de lucernă proaspăt cosită

Soarele își strecoară
Fanfara de raze
Prin norii plumburii
Iar aerul cald
Le pâlpâie prin nări

Nu pot dormi
Îmi rostogolesc gândurile
Până ce le izbesc de-un zid vechi
Al vreunui castel medieval
Din basmele copilăriei

Tu,prieten drag, visezi
Dincolo de moarte ,
O viață surdă ,
O rază de lumină orfană
În cadența acelei respirații .

Prin satul în care
Oamenii mor în fiecare zi
Măcar pentru o secundă ,
Mă plimb pe șosele de smarald
Trist, bolnav ,cu răni adânci
Supurând a nădejde....