când am mers pe furiș
noaptea
să văd biserica în lumina lunii
toți câinii m-au lătrat
și-au lins dâra de sânge
ce-mi curgea din genunchi
dar pașii făcuți în dansuri șoptite
au prins curaj
am atins apa Haosului
doar pentru a săruta prima bucată de pământ cu trupul umed
am visat că am fost regină peste Heliopolis
că timpul a început
la țipătul meu
și clipele pierdute au luat forma de ziduri galbene
umbra ceasului ocrotită de vulturi
strânge clipele fericirii noastre
dar acum
nopțile vin pe furiș la mine
și dâra de sânge a rămas să-și caute pasul de doi