Oaia aia e a ei !

Pe un mioritic plai,
acoloi gura de rai.
la stîna de vale
este jale mare.
la vorbă.
se întreceau
printre plîns cu guturai,
la păscut cu miei,
doi ciobănei.

Plînsui de răcoare,
jos școalai în vale.
lupul sus pîndește,
mielul le lipsește
tufișul poc scrîntește.
povîrnișul abrupt
oaia o sluțește.
în căpița cu fîn
vuiește un vînt.

Stăpînul turmei de oi
la ciobănași răgnește,
codrul de vuiește.
forfotai de mîrlă
jale,caznă,osîndă!
cibănița apare
mîndră ca o floare.
Oaia aia e a ei!
Mielu din brațe-i o sărută.
„un tablou din țara sfîntă”


Fericirea le –fu mare!
uiuiui...
e chiar doamna învățătoare.
stăpînul a trebuit să se explice!
na, copiii trebuie să se ridice?!
Câinele „Doamne zice”
se- învîrtește
lesla o risipește.
turma o adună
cît ai zice: Noapte Bună;

Păstorița păstorește
peste tot ce sub ochii
i se ivește.
Ordinea acum domnește
Mansoneria positivă
fluierul ciobanilor o
doinește.