netînăr sînt și plin de gelozie
precum un dumnezeu peste care universul
se prăbușește
iar el îl susține cu umerii să-și vadă chipul
în mine
prin fanta celor zece porunci îl scuip
fanta se îngustează
umerii dumnezeului cedează legilor sale
o trapă închide pe vecie
legătura firavă eu cresc
dau douăzeci de porunci
susțin un mănunchi de galaxii
vor naște oameni

cînd apăsat voi fi
un tînăr netemător mă va scuipa în față