caută, tot caută,
caută în gunoaie și vorbește cu ele:
,,vine masa, vine acum!''
un nor de vrăbii aterizează lângă el
țop- țop, țop-țop,
ciugulesc tot, apoi dispar.

fața lui are culoarea aerului,
paltonul e prieten bun cu praful și mizeria.
uneori dinții din sticlă ai rozătoarelor se înghesuie să cineze din mâneci, să roadă buzunarele goale,
el râde.
,,vine masa, vine!''spune apăsând butonul din mijlocul gâtului
acolo unde viața refuză trecerea graniței,
a ramas blocată strângând în dinți moartea.


dispare odată cu ziua
se leapădă de întuneric în vise,
unde totul e alb, chiar și vrăbiile
iar copacii au strălucirea miezului de pâine.

reapare dimineața cu același palton îngreunat de ani și gunoaie,
caută.
''vine, vine masa...!''
norul țop-țop, se sparge de trotuar
ciugulește pâinea din mâna omului împietrit
a cărui viață s-a transformat în firimituri,
o ultimă masă.

generații de vrăbii au fost salvate de el.
,,dacă nu erau ele aș fi pierit pe vremea foametei''
spunea.