o fantomă m-a strâns de gât în apartamentul din drumul taberei
tocmai mă trezeam sau aveam impresia că o fac
și deasupra mea ceva alb
voia să-mi astupe respirația o făcea destul de convingător
așa că am renunțat să mă zbat și am început să spun
la nesfârșire numele lui Iisus
strânsoarea a slăbit a devenit neputincioasă
și am putut să deschid ochii
țin minte că era foarte frig în apartament
îmi înghețau mâinile și îmi plăcea să privesc aburul respirației
mă imaginam într-un refugiu de zăpadă
chiar făceam adeseori trasee pe munți
până treceam pragul de oboseală
cel mai frumos era când picioarele începeau să meargă singure
de parcă m-ar fi purtat în spate și eu nu trebuia decât să privesc în jur
bucuros că o povară mi-a fost luată
ar trebui să mergi cu mine într-o zi
să ne înțelegem fără cuvinte
am auzit că din zori până în asfințit
omul poate atinge măsura dumnezeiască