l-am întâlnit pe hristos la săpânța
„o, ce trist, ce înalt era christ”
și-n ciuda celor știute de mine
a vorbit într-una a vorbit în două
și cu cât îndruga mai mult
mai mult se înălța și mai mult i s-agrava tristețea.

„ardăte focu taxiu
ce-ai venit de la sibiu
cât e țara românească
n-a fost loc ca să oprească
numa ligă casa noastră
pe mine să mă lovească
părinții rău să-i năcăjească”.

„o, ce trist, ce înalt era christ”
în cimitirul vesel de la săpânța
vorbea în dodii în pilde și-n parabole
despre nu știu ce proclet înghițit de chit
că n-ar fi avut cum să trăiască acolo
despre unu' care-i deranjează nopțile
când urlă bezmetic de-l aude și dracu „gott ist tot”
vorbea despre verbul „a veni” și se temea că lumea
a înțeles greșit
și cu cât îndruga mai mult
mai mult se înălța și mai mult i s-grava tristețea.

„câte zile am trăit
rău la nime nam dorit
dar bine cât am putut
orișicine mi-a cerut
vai săracă lumea mea
că greu am trăit în ea”.

„o, ce trist, ce înalt era christ”.