povestirea respectivă ținea câteva exemplare splendide
faptele apăreau așa cum le bănuiam noi
era un făt în spate venea o ileana sau doar purta o maramă cu fir
semănau
el un brâu lat pentru încins peste plexul solar
să zicem că ar fi scos o sabie din teacă
ne este familiară alunecarea ei în afară
părăsirea golului numind forma
apoi balaurul flăcările apoi mersul pe apă
e de bine îi știu îi cunosc sunt ca cerul de albaștri
totul era în regulă și am sfârșit cu ce mi se părea că știu
mai văzusem așa ceva puteam să fiu martoră la proces
eram martoră la proces
jur
para nu a zburat spre tavan când am răsturnat fructiera
iar nu am inventat nimic
nu m-a aplaudat nimeni pentru ceva ce nu se știa că există
pământul meu încă mă iubește mă ține pe el
este mulțumirea mea
pe lângă mine le ține pe toate îl recunosc
și pe el îl mai văd uneori de sus
m-am mirat prima dată
stânga dreapta nu mă ajutau la desprindere
a doua oară știam
nu m-a mai durut
nu m-am simțit vinovată
îl priveam cu oarecare nostalgie
precum un criminal în serie a doua victimă
iar mă expun ce-aș putea cauta în mijloc
nu am ochi decât pe o singură față
asumarea centrului nu spune nimănui nimic
pot să jur
adevărul este cât de utilă îmi este minciuna
acum confund neadevărul cu trădarea
și nu vreau să o iau de la început
nici măcar nu pornisem de aici