se crede că vine un fel de sfârșit
al lumii, dragul meu
atât de banal încât ne vom ascunde unul în celălalt
lăsând un mers al nostru în vârful degetelor
ca pentru nicăieri
la fel
cu măștile prinse în cuie de argint
vei vorbi mult
voi asculta cum cad umbre
oamenii se vor muta într-o imaginară toamnă
în sfârșit
nu va fi nimeni între noi și asfințit
aerul tău va bate în ritmul neliniștii mele
aerul meu va bate în ritmul căutării tale
cu aripile strânse
sub trupurile potrivite după ceasul din lună
între un țărm cald necunoscut și o apă înceată
amară