Se lasă seara
Peste orașul adormit de lună
Într-o veșnică neclintire
A drumului neobișnuit de firesc
Păsările pleacă în ținuturi calde
Iar eu sunt tot aici și aștept
Ca o premoniție a iernii reci
Ce-mi va îngheța inima
Într-o moarte nepăsătoare
Cu zâmbetul ironic pe buze
Ce-ai fost și ce-ai rămas
Îmi va spune
Căci sărutul vieții
M-a secat de suflare
Cât am așteptat
Să mă trezesc
Din visele pierdute
În incertitudinea
De a fi vinovată
De mine

Acum mi-e greu să răspund
De toate morțile
Pe care le multiplic
În neacceptarea vieții
Și mi-aș dori să ruginesc
Să cad
Sau să pot să fac ceva