Noapte cu întâmplări, noapte de căutări,
semințe de stele în lutul moale,
sub oasele timpului doar întuneric
semințele adorm în noi.

Doar zâmbetul luminii în sânge
urcă rădăcinile și se prind de cer,
nimic nu e ca rodul pământului
în așteptare cu foamea de-acum.

Curg prin gândurile obosite, râuri
apele somnului se strâng din vise,
peste căutările stropite de dragoste,
trec urme reminiscente din trecut.

Noi rămânem o duminică fără rafturi,
să ne sărbătorim tristețea cu-n vin,
pentru amarul care ne-a trecut pragul,
și nu l-am lăsat să plece însetat.