căpșunica Lia iubește poezia
în fiecare dimineață când se trezește
ia o cărticică și cuminte citește


acum tocmai citește o poezie
despre fluturașul Ilie
căruia tare-i place să zboare
de la munte la mare


încântată îl cheamă îndată
la ea în odaie
pe fluturașul isteț
și foarte-ndrăzneț

acum tocmai stau de vorbă amândoi
Ilie-i spune întâmplările noi
pe care le-a trăit cum alta oare
în drumețiile sale


căpșunica ascultă cuminte
și ia la toate aminte
tot ce-i povestește
discret
notează-n caiet


ea nu poate să zboare
n-are aripioare
dar tot ceea ce te-ar putea interesa
de la prietenii buni știe
că poți iute afla



deși afară nu plouă
căpșunica Lia are-n ochi boabe de rouă
de ce oare să văd puteți să ghiciți
dacă da veți fi răsplătiți


căpșunica ar vrea și ea măcar o dată
să zboare să poată
să vadă și ea
munții si zările
să privească de acolo de sus mările


fluturașul Ilie
care v-am spus e isteț și-ndrăzneț
ce-a făcut din prietenie nu cred
c-o să credeți
el care toate le știe
cum noi toți copiii în somn
a făcut rost de un balon
acum cine credeți
că privind de sus se minunează
e căpșunica Lia și vă mai spun
că e trează