sunt gînduri multe și atît de noapte
și toamnă, frunza-i coborîtă-n bernă
doar ale tale visuri stau în pernă
n-am somn și mă întrec cu vinu-n fapte.
de-nfigi în mine ac durerea-i ternă...
vin zorii, e aproape ora șapte
o să-ți aduc la pat ulcior cu lapte,
cafeaua, pentru clipa ta eternă.

îmi vei zîmbi un cearcăn mîngîindu-mi
te vei uita la ceas: e-așa tîrziu!
și voi pleca și eu dar tot prin cîrciumi
pe drept și nu pe vorbe ca să fiu
în viața ce mi-am aprobat-o însumi
lui Bachus beat și preacuminte fiu.