frigul a îmbrăcat cămașa de ceață a ținutului
rapsozii mituiesc toamna și vorbesc de căldură
flăcări le dansează în liră
și în sobă vestire de iarnă de omăt și Crăciun
cînd vom răpune porcul
din stîrvul lui se fac delicatese spre cinstirea
nașterii Domnului
steaua a început de pe acum să strălucească

deschid frigiderul
e gol ca un cap de femeie toantă
nici o șuviță de mîncare
nu se prelinge în ochi
de-atîta post mi-am plictisit stomacul
și greu îl voi gresa
cu o bucată de pîine cu apă

nimicurile mi se întîmplă frecvent
nu mai port luarea muntelui în piept
la mare degeaba te duci
doar să i te arăți
să te vadă
și-n valurile ei să îngroape
mîhnirea tărîmului tău