Toamnă... polenul uitat printre
amintiri de o albină grăbită
care a luat cu ea seninul cald al verii;
am cules eu oare
– timpul a fost prielnic -
darul ei generos?

Bântuie undeva în văzduh
ploi pe care nu le aștept
dar le simt de pe acum
insinuându-se în suflet
cu brume și cețuri reci...

Picură liniște
pe frunze roșii-arămii; mirosuri
sunt purtate de vânt;
trecut uitat... în timp...

Doar o lumină târzie
în surdină,
ca un abur stins al verii în declin
plutind peste melancolii,
așterne deasupra zilelor
răcoroase de toamnă
un văl sidefiu sclipitor.