iubito, gheața ce s-a strîns în mine
n-o poți urni cu focul cel mai aspru
că mult prea multă vreme-am fost sihastru
dar fără Dumnezeu, fără suspine.
mă închinam doar cerului albastru
azi ai sosit dar tot și iarna vine
mi-or crește bulbi în suflet, ger în sine
în inima-mi - a ta - va fi dezastru.

din duhul meu îți voi culege-o floare
în mîna ta cea caldă s-a topi,
deosebirea dintre noi mă doare.

dar vremea multe poate a roti
și poate într-o zi voi fi un soare
cînd vorbe drăgăstoase-mi vei șopti.