băga-mi-aș altceva decît picioarele în douămiismul ăsta
care-ți șterge cașul de la gură cînd încă vrei sa fii copil
Moș Crăciun ți se pare o glumă proastă
o minciună prin care înveți copii să mintă
cei ce se prind
că ceilalți
- așa cum și eu mi-aș dori -
așteaptă sania și culmea că o și văd
întinși pe o coamă de somn
în vis lucrurile sunt mai clare
și adevărul nu doare
minciună, minciună/ nu-i așa că sunt extratereștri pe lună
minciună/ nu-i așa că mama e din lume cea mai bună
îmi aduce bomboane
cînd vine de la sirvici
țese covoare/ călcînd pe ele piciorul nu te mai doare
ăla lovitul
dar a apus mitul
realitatea de bărbat îmi năvălește în creier ca o lovitură în boașe
mă strîng de durere în sertarul în care țin sticlele de vodcă
bomboane