nu ai cum să încapi pe această foaie

ești o vită grasă și nesătulă
ai înghițit universul dintr-o răsuflare
fără să te ștergi cu dosul palmei pe la gură
și colțul buzelor ți-e pătat de calea lactee

până și copilul nostru cel de toate zilele
l-ai îndesat acolo într-o măsea
și-l aud cum plânge prin ochii tăi
născând mări și oceane în sufletul meu

până și isus fuge de rușine cu scamatoriile lui
încât nicio filă din biblie nu-l poate prinde

ai ocupat tot
și garderoba trebuie schimbată
te voi îmbrăca cu tot asfaltul lumii
zgâriindu-l cu o cretă
voi omorî toți cerșetorii
trecătorii
măturătorii
maidanezii care ar îndrăzni să ridice un picior deasupra ta
orice nor va fi dat prin răzătoare
dar cârpa asta
opera mea
n-o va păta nimeni

iar tu vei rămâne aceeași vită grasă

îl vei împinge pe criminalul tău până la cer
strângându-l ca într-o menghine
șlefuindu-l până la perfecțiunea acestui punct (.)
și vei finisa acest poem