Spre cer

În drumul meu spre cer, nu fac escală
Doar înspre sus, e zborul meu sublim
Putredul trup, rămâne în țintirim
Exegit monumentum e o boală

Din mine-a rămas suflet și voința
Să-mi ardă dragostea pe firmamente
Lumină roșie… iubiri ardente
O rază dulce, iată suferința

Nu hrana zeilor ne dă putere
Nectar-ambrozie e doar desertul
Supunerii la vicii fără vrere

Doar rezistența mută la durere
Ea ne îndeamnă la întemeiere
De candele ce mistuie prezentul