la distanță
lumina
un cort de nuntă
întins peste miriște

de-o parte și de alta
ne așezăm cu toții la masă
trenurile veneau plecau
nu se aude nimic nu se aude nimic
aerul înalță
pânza ușoară sub pahare
peste mâinile ei
umbre subțiri de vrăbii

vreau
să
o
strig

gura mi se umple de maci
gura mi se umple de pământ

cine toarnă vin în pahare
cine împarte pâine
aici nimeni nu urcă nimeni nu coboară
*
în iarba înaltă învelesc o păpușă
când se va trezi
îi voi aduce flori și compot
pe fruntea ei netedă
soarele își rostogolește umbra
spre amiază

aici ne-am oprit
de-aici nu știu să mă întorc
acasă
alerg
alerg
pieptul îmi zdrăngăne ca o găleată plină de pietre
alerg și strâng păpușa de mână ea doarme
învelită în iarbă ea doarme
și trag după mine iarba țărâna
o strâng de mână
aici cad și îmi zdrelesc genunchii
și
vreau
să
o strig

gura mi se umple de pământ
gura mi se umple de maci

nu se aude
nu se aude
nimic