oasele vântului

zăvozii zilelor sfârtecă pielea realului
triluri cu guri reci sună viorile din magnolii
plopii leagănă îngeri răpuși de glonț prin orgolii
steme de genii verzi sunt oasele vântului

goarnele sparg dinții de ivoriu ai morților
masa patul vinul și pâinea trupului lui Isus
își întorc firea pe dos în tiparul esențelor
și se-atârnă de cedrii din turn cu picioarele-n sus

ulcioarele ce-nghit duhuri au gâtlejuri identice
din pură-ntâmplare se nasc destinele toxice
prin aerul orb zboară păsări plămădite din aburi

neantul șterge contururi pupile și vise
noaptea lipește miraje fictive pe geamuri
ceasul se-ascultă pe sine prin stelele stinse