mi-am luat câinele. apoi țuica de boască pe care-am pus-o pândiș în ciurtar. n-am vrut ca să plec să-mi las calul să pască
din ienibahar.
mi-am luat scripca. și câteva lumânări pe care le-am stins de la “vii”. am starea în piele destule țigări
pentru orgii.

întorcându-mă-n mirosul avid de pământ început-am din toate încet a reda
satanei – trufia
îngerilor – ochii
mamei – câmpia
soției – apa
copiilor – tata.

mi-am luat și caietul pe care l-am scris când m-am îndrăgostit prima oară. nu știu de ce dar zace ucis în inima mea din afară. n-are pagini. nici vers. are numai un nume
pe care parcă nu-l știu.