Nemuritor de sunt, sunt totuși om
Purtat în valul vieții muritoare,
Mai râd, mai plâng sau poate sub un pom
Mai stau și-ascult câte-o privighetoare,

Iubesc și sunt iubit dar uneori
Cu ură sunt lovit sau un blestem
Se-abate peste mine și cu nori
Se umple cerul meu dar nu mă tem.

Eu iert și uit ca un pământ fertil
Ce pururi dă și tace, sub poveri,
Sărut și pasul greu sau cel tiptil
Iubind și toamne dar și primăveri.

Sub greul din etern nu mă îndoi,
Cu vorbe calde oameni-i alint
Chiar dacă moartea-i trage în noroi,
Vin alții pe pământ și cu argint

În vers le cânt chiar dacă versu-i scund,
Le mai alin amarul pe pământ
Când nemurire-n zâmbet le ascund
Că sunt sortit să nu am un mormânt.