la capătul fiecărei speranțe
ne așteaptă calul
cu zgomotul de iarbă smulsă
cu șaua pusă
cu dârlogii târâșfluturând ca un steag
cu dârlogii în mână
punem piciorul în scară
prăbușindu-ne în calul care paște

trecem prin iarba măcinată
cu aureolă de miros cald

ne scurgem prin picioarele nervoase
în copitele sărace
și adormim
obosiți de vise
cu miros de iarbă
tocată în dinții albi și lați
zile de vară.