singurătatea cu toți oamenii viermuind împrejur
nopțile în care aștepți luna să ți se prăbușească în moalele capului
să ți se-nfigă în creier să șteargă tot mai ales chipul privirea
care rulează nonstop peste în timp ce înainte și după mereu și mereu și mereu
felul în care răsucești cuvintele ca un joint nefumat
încă
și fata care-ți cântă no ordinary love
să te-mpingă puțin
mai suporți înc-o zi s-apară ca o pisică
borțoasă
la urmă toți puii ei vor fi morți
poți să-i minți
dar știi
înăuntru e-un zâmbet dulce ca un măr care așteaptă
te

tu știi