Deschide zările
Și lasă să curgă mierea și laptele
Fericirii noastre de ieri.
Sunt veșnicii parcă
De când nu mi-am mai simțit
Sufletul zâmbind.

Se lasă înserarea.
Afară și în brațele mele.
Din nou te voi căuta printre stele
Noaptea întreagă.
Fără a te găsi.

Mi-e dor de ochii tăi
Aprinzând tot cerul
Sufletului meu.
Mi-e dor de lumina lunii
Din noaptea în care tu
M-ai sărutat
Pentru întâia dată.

Și iară am să scutur
Crengile goale
ale copacilor
Pentru a te cuprinde
în brațe.

Noaptea m-ajunge din urmă.
Îmi va fi iară dor (nebun) de tine.

(vineri, 28.10.2011)