Să-ți spun cine sunt: sunt fluviul Amazon, ba nu, mai bine, Niagara.
Alege ce-ți place mai mult; / știu, vei alege Mackenzie /
dar eu, oricum am să curg de-am s-ajung pe insula Grande de Gurupa,
sau poate în portul Belem; am să mă îndrăgostesc de-un marinar
și-am să-i fac un copil cu păr auriu; știu,
tu vei fi ocupat în timpul acesta cu treburi de cancelarie.
Și am să curg, am să sparg un baraj
și-am să mă revărs toată peste Horseshoe. Am să merg mai departe,
cine știe, poate voi deveni Marilyn Monroe și mă va fotografia
nud Tom Kelley. Am să-ți trimit pozele, cu toată dragostea.
Să-ți mai spun cine sunt? Sunt o pădure nebună, tot timpul în mintea ta.

Domnule, nelămurirea noastră e comică / și eu sunt comică, știu /,
dar nu-i vina mea. De vină e un scaun, cu spetează înaltă, pentru oameni
mari. Sub el, strâmt, întuneric și frig –
scriu despre spațiu, lumină și cald.
Așază-te cu încredere, e locul tău, mecena.
Iar dacă simți cumva vreo stânjeneală, de jos, de la scrijelit -
de-acolo nu mă mișc.
Pleacă tu …

și dacă te-ntorci,
voi fi un stânjenel galben, iar tu
o săbiuță.



MEMORIA HIENEI, 2018