Sufletul meu, cum mă iubești tu?
Fii atent, iubitorul meu, ce sunt eu pentru tine:
Sunt un bărbat, așa e? Sunt mai mult? Și mai mult?
Îngerul care mângâie Soarele mort?
Animalul de circ, care sfâșie tot?
Fir de iarbă, neînceput?

Nimeni nu știe. Tu crezi că știi.
Eu știu ceva. Și atât.
Lumea doarme. “Să visăm câmpuri de flori”, așa zic.
Degetele noastre, lipite în pumn,
sunt tot ce avem mai frumos.

Sufletul meu, iartă-mă că întreb:
ce suntem noi acum? Ce logică proastă ne ține în viață?
Mai știi ce e zborul?
Ia-mă de mână.
Eu știu ceva: mă iubești.
Și atât.