claustrez vise plăcute nimicuri în fond ireale
le închid în culoarea sîngelui ca în turnul Londrei
să nu mai poată sări în calea minții
ca niște tîlhari de fapte
am nevoie să făptuiesc voință
în acest amurg al rațiunii prin dioptrii de încă soare
văd monștri stele și luna le voi arunca pe cer
să ardă ca fier înroșit gheare așteptînde
în zori pot pune capul în pernă
să visez
pînă la marginea lumii