sunt ore pe care nu le contorizează niciun ceas
bestiar fără arme, public, sau fiare
deschid mozilla ca pe-un mormânt al posibilităților
saituri porno, vechi lexicoane, ppseuri în care lumea apare
deschisă ca o palmă pentru salut
concertul de anul nou de la viena
andre rieu și toți boșorogii aceia din public
iar apoi pac!
rustin.

“ah voi care vă cutremurați auzind exclamarea
el dorado, el dorado…”
am găsit câteva ore furnicând în trunchiul unui lemn
așa cum alții găsesc cruci, hriști, falusuri, ori bastioane
deschid o cricovă ca pe-un chepeng al tăcerii
femei, cuvinte rare, țărmuri
care mă primesc ca pe-un înecat
acum pot să fac orice
nimeni nu știe de prezența mea aici
iau locul anonimului care netezește plaja în fiecare noapte
cu un utb răgușit
în vreme ce-n lume au loc două sute treizeci și șase de orgasme pe secundă
și câteva sute de morți pe minut.