În obraji paloarea-i scade,
Și smerită se preface,
Că nu-i bine, nu se cade,
Să-l privească. Sfios, tace.

El s-apropie gentil,
Cu cătări de-namorat,
Și îi dă un trandafir,
Þeapăn, rece, înghețat.

Ah, din ochii ei, cei mari,
Cu gene din fulgișori,
Cad trei picurași sprințari,
Și-o străbat zeci de fiori.

Brazii trufași, plini de fală,
Martori la amorul dulce,
Vor să-i ceară socoteală,
Gerului că o seduce.

-O, ce stranie poveste,
Lasă fecioara în pace!
În lume vom da de veste,
Că de dragul tău, ea, zace!

Tu nu vezi că ochii săi,
Au văpai ca de rubine?
Du-te-n munți, du-te prin văi,
Caută alte copile!

Gerul mai înflăcarat:
-Să spuneți la lumea-ntreagă,
C-o iubesc și nu-i păcat,
O iau și mă duc, mi-e dragă!

Liniștea coboară lin,
Gerul muiat de iubire,
Þine iernii, vălul fin,
Și-au plecat spre fericire.

Curg ape, neaua-i topită,
Soarele zâmbește iară,
Triluri, iarba înverzită,
Au vestit ca-i primavară!

Aurora Luchian 19.12.2011