trăiesc diferența dintre zilele de 24 de ore și noaptea eternă
abia m-am trezit și somn îmi este din nou
o clipă îmi trece prin minte să mă înfășor în pictura lui raul neret
și să călătoresc gol spre soare
tulburând somnul universului

n-o să pretind că mă simt trist fără un motiv anume
cel mai dor îmi va fi de fructele ce se coc dimineața
de gustul cărnii lor
amestec de cer și pământ
sunt sigur că pe măsură ce mă voi deshidrata
voi consuma cu lăcomie propria bătrânețe

nu mă vor înțelege mulți doi trei privitori prin lentile și hublouri
împachetarea aceasta în pânză
li se va arăta cu limpezimea unei găuri date în diamant
poate nici forma nu mi-o vor desluși
pur și simplu vor crede
că au auzit în apropierea lor un clopot căzând

de-aceea gerul nu mă sperie îmi spun singur povestea
zăpezii rătăcitoare în timp
crengile se strâng împrejur
și odihnindu-și păsările nemigratoare la mine în poală
trosnesc înaintea albei adormiri