e iarnă așa cum sunt om
și ninge așa cum mi-e foame
axa lumii străpunge mai departe Călcâiul
chiar dacă eu nu sunt acolo
și nici iarnă nu e
e doar Ghetsemani împărțit în metri cubi de gheață

timpul nu ține seamă
se plimbă prin mine cu umbrela deschisă
cântând
ultimele vorbe vor fi spuse întotdeauna ieri
după care buzele coboară înlăuntru pentru a da socoteală

e frig așa cum nu vreau eu să dorm
și e pustiu așa cum numai Dumnezeu ne știe