la început ea îi împleti un semn de
carte
din părul și cuvintele ei
el îl așeză pe gînduri
închise ochii și adormi

în vis se făcu dintr-o dată
iarnă
și părul și cuvintele ei îi împletiră un fular
ce-i acoperi bărbia și gura
din care acum vorbeau amîndoi

si zilele treceau
și noptile își plimbau pe sub nasul lor
luna
el lîngă foc, ea cu fruntea lipită de pătura
împletita acum din părul și cuvintele lui
ce crescură înalt,
înalt cît o casă, cît un turn, cît o lume

de basm în care
și el și ea
se-ntrebau din cînd în cînd, nedumiriți
la ce oră le va ateriza sub picioare
pămîntul