în noaptea aceia de abac
mi-am dorit să te văd încă o dată
dansând pe cerul de sticlă
îmbrăcată în rochia de argint
să-ți privesc mișcările lascive
ce mă înțepau ca niște săgeți
atunci când luna se spânzura printre crengile dudului
și noi ne sărutam criminal la umbra lui
mai ți minte
eram împreună
doi inorogi prin noaptea albastră
izgoniți de stele și
blestemați de pământul
îmbibat de sângele iubirilor noastre
eram doi adulterini atingând păcatul cu
propria noastră carne tăiată bucăți
de un Lucifer creat de noi

priveam urmele lăsate de tine pe cer
cărare albă printre stele
și geamul mai transparent ca niciodată
îmi despica privirea

mi-a apărut el
omul de gheață și foc
- o mai iubești
m-a întrebat mieros
nu am putu să nu-i răspund
ochii lui mă sfîrtecau
privirea mă îngheța
zâmbetul mă ardea
- da
un hohot de râs sparse tavanul
și îl vedeam urcând spre nicîieri
și-n urma lui rămase glasul
- atunci ești al meu
...al meu
...meu
...eu