tricota țevi de eșapament
înfundate
noaptea cu lună plină
pe patinoar

chițăiau șoarecii
să doarmă pe veci
păpădii

caii pe cer zburau
valsuri
se rostogoleau ca porcii
pe la apus

douăzecișidouă de capete
împletite la
capete
să audă cuvintele morților

cucuveaua
alerga două mile
de cărămidă

la sfîrșit numai omizile
curg în găleți
foci

tinere ține minte
îmbucătura aceasta
cu miros
de sirenă