Mă trec lacrimile tale când plângi,
cum pe copac verdele din păsările lui...
Ochiul meu, tot, se destramă în dungi,
zborul, în plânsu-ți, căzându-i...

Îți vin cu un înger, când o povară
greu te apasă, pe umeri s-o duci...
Lasă-te-n el, mie să-mi doară
tristețea cu care prin tine-o apuci...!