O sprințară de fetiță,
Veni pe tărâmul meu,
Punând flori în poieniță,
În tonuri de curcubeu.
*
Poartă straie vaporoase,
Iar părul e dus ușor,
De un vânt ca de mătase,
Blând, călduț și plutitor.
*
Când i-a răsfirat pe spate,
Părul cu flori încărcat,
L-a mustrat un mușchi: -Măi frate,
Pământul nu l-ai uscat!
*
Bate nițeluș mai tare,
Că nămolul mă înneacă.
Te uiți la ea ca la soare,
Rolul tău nu e o joacă!
*
-Doamne, vrei s-o timorez,
Sau să-i scutur din cosițe,
Flori violete sau frez,
Ori să frâng a lor codițe?
*
Nu vezi, e o delicată,
Când pășește parcă zboară!
Mi-e dragă, e-nmiresmată,
E feerica primăvară!

25.12.20011 Aurora Luchian