Stau prost pe la vecii cu sănătatea
Demonic dor a îngerului oase
Sub carnea mea cu paginile roase
De cât m-a răsfoit în van Cetatea.

Și mintea mea a plânsete miroase
Nu-mi aflu nicipeunde libertatea
Detenția zvonește nedreptatea
Chiar și în evadările-amoroase.

Sunt vinovat de somnul rațiunii
Dar monștrilor zidind așezământ
Sunt condamnat la traiul națiunii

Cel dezbinat de-o palmă de pământ.
Ades - prin dioptria ficțiunii -
Oglinda îmi reflectă-un chip de Sfânt.