ți-e dor de mine pentru că trebuie să-ți fie dor de mine
pentru că ochiul tău nu poate duce prăbușirea radicalului dintre noi doi
o moleculă trece pe degetul tău inelar
ai cules alintul sânului din iarbă
eu mă jucam cu frunzele
le șopteam iubirea noastră
și atunci crengile toate s-au aplecat înspre mine să asculte
și să fure din mugurii mei ascunși în palme
am spus că TU e prea mult pentru amândoi
urma aerului după TU se curbează în formă de inimă
dar eu vreau să fug împreună cu dorul
vreau să-mi săruți glezna acum când soarele își lasă în părul meu valsuri de nuntă
hai în marginea aceea de nor să țipăm
să ne scădem tăcerile impare în cifre de doi și de patru
să desenăm lupii cu roșu
apoi să tremurăm pe scena imaginarului sprijiniți de un toiag oarecare
crezându-ne îngeri înghețați pe zidurile infinitului