Nu ți-am mai oferit, soția mea
Nici trandafiri, nici ghiocei. S-ar fi uscat…
Dar ca să fac ceva de ziua ta
Am plâns în gând și… m-am rugat.

Sprijin să-ți fiu, nu pot mereu
Deși te port cu mine-ntodeauna.
Mă rog să-ți fie sprijin Dumnezeu
Când tremură din întâmplare – mâna.

Ti-aș lua dac-aș putea, durerea toată
Când tâmplele ți-s grele ca de lut,
Dar neputința-mi spune deîndată
Să fac o rugăciune, și-a trecut…

Revăd în minte cum odinioară
Strângeai la piept pe rând cate-un copil,
Cum în icoana, văd, Sfânta Fecioară
Își strânge Pruncul – Dumnezeu, umil…

Tu, suflet zbuciumat de mamă
In care a-ncăput un veac de trudă,
Cum ți-as putea plăti vamă cu vamă
Viclenilor cu gura rea și crudă ?

Ti-au nins atâția ani pe frunte
Dar ai rămas tot tandra și frumoasă ;
Privirea ta continuă să-ncânte,
Iar vorba ta - tămâie vaporoasă…

Mă-nclin cu fiecare an, din nou
Si-mi cer iertare că atât pot eu.
Mi-e inima un nesfârșit ecou
De mulțumire către Dumnezeu…