Cum poți să crezi? În jur e doar minciună,
Și proștii tot mai mulți, în lume se adună.
Cum poți să crezi mereu, pe cel de la tribună?
Ce veșnic ne promite: iertare, viață bună.
Cum poți să-l crezi pe cel, ce veșnic te trădează?
Cum poți să crezi că EL, din ceruri te veghează?
Cum poți să crezi cuvântul, de om ce scris a fost?
Cum poți să crezi în ceruri? Credința n-are rost?

De ce să îți supui, voința ta cuiva?
Cum poți tu să refuzi, la libertatea ta?
De ce să te închini, în fața nu știi cui?
„În rai eu voi trăi!”, Cum poți așa să spui?
De ce în gând la tine, nu este rațiune?
Cum poți să zici că nu e, o altă opțiune?
De ce nu poți răspunde, la simpla întrebare?
De ce când ai nevoie, el ție nu-ți apare?

De ce te răsplătește pentru credința ta,
Cu boli și cu necazuri și cu durere grea?
Cum poți să crezi că el, exist-acolo sus
Și vorbe ca să crezi, ce oamenii le-au spus?
Cum poți să crezi, ce nu poți demonstra?
De ce îți ții închisă, tu rațiunea ta?
De ce realitatea, nu vrei ca să o vezi?
Te mai întreb odată: „Cum poți tu ca să crezi?”.