aș fi dorit să las peștii liberi să țopăie pe covor
să-mi mănînce din palmă purici de baltă
dezbrăcat să-i așez pe burtă pînă spre somn
dar sînii ei au simțit asta
s-au făcut pești și săltau pe burta-mi
să-i mîngîi să-i hrănesc
o foame m-a cuprins cît lacul sinoe
am văzut atunci focul pe care se prăjeau bucățele de carne
am mușcat pofticios carnea acoperită de solzi
peștii cresc
cuvintele înmulțitorului adevărate
cît să hrănești cinci sute de oameni
fără femei și copii