dancii lor zvârleau cu pietre
și nisipul peste gard
vorbele zburau piezișe
și mânjite cu mult fard

murdăreau tot ce ating:
oameni, locuri, obiceie
că săreau și la bătaie
dintr-un gest, dintr-o scânteie

dădeau iama prin găini
și ciordeau de prin ogradă
tot ce-ar fi putut să vândă
cu iuțeală de lambadă

du-te mă’ și tu la muncă,
pune-ți mă’ lacăt la gură
ca să nu mai spună lumea:
uite-i pe țigani cum fură!

cât ai vrea să dai să fugi
să nu-i vezi, să nu-i auzi
tot își poartă ghinionul
ca niște lăieți lehuzi