Tot umblu singură printre străini,
Ascult cum pașii-mi târșâind, șoptesc
Ceva ce sună-n grai neomenesc,
Asemeni unor muze prin grădini.


Am înțeles, din joac-acestui mers,
Trăind modest, supus și înțelept,
Că pân-ajungi cu mâinile pe pipt,
Înveți să-ți scrii iubirea toată-n vers.


Ascult și merg și iarăși merg și-ascult
Acele șoapte calde, moi, târzii,
Despre povestea vieții de demult,


Despre cum poți să fii și să nu fii,
A pașilor tăcere sau tumult,
Ascult, se știe tot ascult...