biet strepezit
la colțul gurii încă mânjit de casu marzu
în care se mai pot distinge mizere aripe de râs
tu ai o aură desigur
cum un copil pătează patul
îmbătrânit în propriul vis

coșmaru-acesta se repetă
scuturi din cap dar nu se duce
răstoarnă lucruri prin dulap
și roade roade găurește în cânepiul inimii

de-ai fi umblat cu fruntea-n nori
cum tot pretinzi când bei de neața
ai fi avut lângă sprâncene
un semn tribal tăiat simetric
n-ai fi tuflit cuvintele
și-ai fi suflat muțește nasul mereu în finele batiste

aș mai putea să spun cum puți
încât gândacii își dau drumul
pe toboganul pielii tale
și chiuie prin alifie
zigzaguind brownian
dar vine paștele nu spurc
poeți clociți și de duzină
pe care-i scoți cu hocus-pocus
dintr-un burduf de lătrător

bâz mă și vezi-ți de-nviere
și pupă mâna licuricei a de-ți aprinde lumânări