aci căzură pe rând
maica țața și mumă-sa

dracu știe ce le atrăgea până-n
fundu fântânii
da și noi ne clătinam
când pironeam ochii
narcisist (ne spuseră unii școliți)

nu știu cum scăpară toate
prin farmec

ce uscăciune
jucau paparudele cu bani în
coadele lungi de se zbăteau pe fese
când fustele înflorate se lipeau
pe forme de viață
scoteau vrăji din ele

dintr-odată începea să bubuie
o luam la goană pe ulițe
nu ne opream decât în
burțile goale ale caselor

o ghionoaie cu aripi mari
se cocoța în vârful satului
de nu se mai vedea țipenie

în urma ei o răpăială
ca la război lovea în țigle
table pereți și cuvintele noastre
amuțite

uneori dădea cu piatră
pesemne eram plini de păcate
gândeam
câte păcate atâtea pietre
multe că satu era mare

nu înceta până nu
rămânea Dumnezeu
împăcat

bătrânele risipeau aproape toată
sarea
pe praguri

ieșea soarele și
lumea
spășită
ca el

(2 aprilie 2012)