Nu pot să nu mă mir

cum vorbele o iau înaintea gândului

cum devin sterile și transparente

golite de orice iubire

niște ațe, niște călușuri puse în gura ulciorului

apa nu se mai preschimbă în vin la auzul rugii

trupul nu ne mai este pâine

Nu pot să nu mă mir

cum măștile ne-au fost cusute de față

cuvântul iese strâmb prin gurile

spurcate de blestem

Pot însă,

să sper ca sângele lui ne va spăla de păcate....