Port "mască de societate",
Zâmbete stinse, crispate,
Împietrire și rigoare,
Sunt cioplit din piatră! Oare?!
*
Nicidecum, masca-i de vină,
Sub ea, fragilă și fină,
Șade firea mea sfioasă,
Educația aleasă!
*
Știți de ce port mască-n lume?
Lumea asta-i un tăciune
Ce te "arde" de-ți zărește
Slăbiciunea. Te zdrobește!
*
Tăinuind fața reală,
Ridicolu' mă-nconjoară,
Riposta-i pe masca mea,
Nu te poți apropia!
*
Irosesc rigiditate,
Dușmani-declarați, de moarte,
M-ar strivi pentr-un cusur,
Dar masca m-arată dur!
*
Rezervat, fals, un scrobit,
De mască înfofolit,
Am resurse de atac,
Nimicind orice "gândac"!
*
Doar din cătări rele, foarte,
Te otrăvesc. Stai deoparte!
Zâmbesc reverențios,
Și te "mușc" până la os!
*
Vino lume, îndrăznește,
Pe sub mască de privește!
N-o poți smulge!... Þine minte,
Nu vreau să mă știi cuminte!
*
Mă judeci că-s arogant?
Mă prefac, sunt impozant!
Masca ce o port hoțește,
E "garda" ce mă-nsoțește!
*
Ah, mă vrei descoperit,
De masca ta înrobit?
Greu! A mea e din oțel,
A ta-i grefă de tembel!
*
Jură tu, gândire flască,
Că ești sincer, nu poți mască.
Nu-ndrăzni, ți-o scot, și vai,
Ai realul putregai!

Vizualizări: 251